Blogul Spacesignals prezinta o parte din preocuparile mele din urmatoarele domenii: Invatamant: ca initiator si fondator al Scolii de vara "Generatia Urmatoare" ce se desfasoara, anual, la Marisel; ca student, la Scoala Doctorala a Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca. Cercetare: Obiecte spatiale din apropierea Pamantului (NEO); telecomunicatii asigurate de sateliti artificiali; activitatea solara si vremea spatiala; Unde electromagnetice de foarte joasa frecventa. Productie: Proiectare si executie de aparate si echipamente cu scop didactic sau pentru cercetare stiintifica; consultanta si prestari de servicii in telecomunicatii terestre sau satelitare. TOATE ARTICOLELE DE PE ACEST BLOG AU FOST SCRISE DE MINE. Aproape toate fotografiile de pe blog au fost facute de mine sau cu aparatul meu foto, acolo unde apar si eu in cadru. Am participat activ la proiectarea, instalarea echipamentelor si realizarea constructiilor aferente prezentate pe acest blog. Daca aveti sugestii sau alte idei pe care doriti sa mi le comunicati, nu ezitati sa-mi scrieti la adresa de mai jos:



Tuesday, January 24, 2012

Vremea spatiala la inceputul anului 2012: o saptamana de foc

Activitatea solara are o periodicitate de aproximativ 11 ani. In doua articole mai vechi pe care le gasiti aici si aici, am incercat sa explic, pe intelesul tuturor, stransa legatura dintre activitatea solara si asa numita "vreme spatiala". Astazi voi analiza evenimentele notabile din activitatea solara si efectele produse la nivel global, in ultimele 10 zile.
Soarele se apropie de un maxim al activitatii sale care se va gasi undeva in anii 2012 si 2013. Aceasta intensificare a activitatii solare o resimtim de cateva zile prin variatia rapida a fluxului de electroni, protoni sau alte particule elementare aflate in componenta vantului solar, cresterea fluxului de radiatii X produse de Soare, modificari brutale ale campului magnetic terestru, perturbari bruste ale ionosferei, intreruperi pe caile de comunicatii radio si aparitia unor splendide aurore boreale in zona arctica.
Dar sa analizam pe scurt, activitatea solara din ultimele zile:
In ziua de 15 ianuarie 2012 au putut fi puse in evidenta un numar de 13 evenimente solare, din care 5 intensificari bruste ale emisiilor de raze X si o explozie solara.
In ziua de 16 ianuarie 2012 numarul de evenimente solare notabile a fost 12, dintre care 5 intensificari bruste ale emisiilor de raze X, 4 explozii solare dintre care una insotita de eruptie solara.
In ziua de 17 ianuarie 2012 au putut fi puse in evidenta un numar de 13 evenimente solare, dintre care 4 intensificari bruste ale emisiilor de raze X si 4 explozii solare.
In data de 18 ianuarie 2012 numarul de evenimente notabile a crescut brusc, inregistrandu-se 30 de eveniumente remarcabile dintre care 8 intensificari bruste ale emisiilor de raze X, 2 explozii solare si o emisie intensa de masa din coroana solara (eveniment de tip CME-adica Coronal Mass Ejection).
In data de 19 ianuarie 2012 numarul de evenimente notabile a crescut din nou, inregistrandu-se 40 de eveniumente remarcabile dintre care 4 intensificari bruste ale emisiilor de raze X, 5 explozii solare si o emisie intensa de masa din coroana solara (eveniment de tip CME-adica Coronal Mass Ejection). S-au inregistrat deasemenea 17 intensificari ale emisiei de unde radio in diverse benzi de frecvente.
In data de 20 ianuarie 2012 numarul de evenimente notabile a scazut, ajungand la 25, dintre care 8 intensificari bruste ale emisiilor de raze X si 2 explozii solare
Data de 21ianuarie 2012 a fost o zi relativ linistita. Au fost puse in evidenta 11evenimente solare dintre care doua intensificari ale emisiei de raze X si doua explozii solare.
In data de 22 ianuarie activitatea solara s-a intensificat din nou. S-au inregistrat 11eruptii solare si 6 intensificari ale emisiei de raze X.
In 23 ianuarie 2012 s-au inregistrat 10 explozii solare si o crestere brusca si extrem de intensa a emisiilor de raze X.
In 24 ianuarie activitatea solara a fost de nivel obisnuit pentru aceasta perioada a ciclului solar: s-au inregistrat 13 evenimente notabile, dintre care cinci explozii solare si trei intensificari ale emisiilor de raze X.
Periada 22ianuarie-24ianuarie a fost marcata de impactul fluxului intens de protoni (emis in timpul evenimentelor CME din zilele anterioare) cu magnetosfera Pamantului si cu straturile inalte ale ionosferei. Aceasta interactiune a provocat puternice furtuni magnetice care au fost puse in evidenta de observatoarele geomagnetice raspandite pe intreg globul. In figurile alaturate am reprodus 2 histograme semnificative furnizate de serviciul "Space Weather" al NOAA (The National Oceanic and Atmospheric Administration- USA)
In data de 25 ianuarie activitatea solara a fost destul de redusa. S-au inregistrat o singura explozie solara, dandu-ne impresia ca s-a potolit furtuna. Dar impresia era gresita deoarece ieri, 26 ianuarie 2012 s-a inregistrat o noua intensificare a activitatii solare, inclusiv o emisie intensa de masa din coroana solara (eveniment de tip CME-adica Coronal Mass Ejection).
Concluzie:
In intervalul 18 ianuarie-26 ianuarie 2012, activitatea solara a fost deosebit de intensa. Aceasta intensificare a produs splendide aurore boreale dar si furtuni geomagnetice puternice, perturbatii notabile in straturile ionosferei, deteriorari sau chiar intreruperi ale cailor de comunicatii radio si intensificari ale fluxului de raze X din spectrul radiatiei solare.
Si nu cred ca este o coincidenta faptul ca in aceasta perioada am simtit cu totii fenomene meteorologice ciudate (descarcari electrice in atmosfera in plina iarna), severe sau chiar catastrofale.

Read more!

Monday, January 16, 2012

NOŢIUNILE DE BAZĂ ALE ASTRONOMIEI (partea I)

Introducere

Încă din vremuri de mult apuse oamenii au privit spre cer. Cei mai mulţi îl priveau cu o inerentă teamă de necunoscut. Norii înfricoşători sau Soarele arzător, ploile torenţiale, tunetele, fulgerele şi trăsnetele, năşteau întrebări care aşteptau răspunsuri. În nopţile senine, Luna care strălucea pe cerul înstelat, constelaţiile, asteroizii, cometele şi meteoriţii făceau un spectacol nocturn greu de înţeles. Încet-încet, în mii de ani, au apărut şi răspunsuri. Unele corecte, altele greşite. Unele clare, altele confuze. Răspunsurile sau interpretările au fost date de vraci, preoţi sau filozofi iar mai târziu de oameni de ştiinţă: matematicieni şi fizicieni. S-au conturat în mod treptat două domenii noi ale cunoaşterii: meteorologia şi astronomia. Au apărut şi oameni de ştiinţă specializaţi în aceste două domenii: meteorologi şi astronomi.

În cele ce urmează vom parcurge împreună primii paşi în astronomie prin intermediul unui ciclu de scurte articole scrise pe înţelesul tuturor. Vom căuta răspunsuri la următoarele întrebări:


  • Ce sunt stelele, planetele, planetoizii, sateliţii, asteroizii, cometele şi meteoriţii?

  • Ce este Soarele şi Sistemul Solar?

  • De ce vedem Soarele, Luna şi stelele că se mişcă pe cer. De ce este noapte, apoi zi, din nou noapte, din nou zi? De ce există anotimpuri, de ce vara ziua este mai lungă şi mai caldă decât iarna?

  • Ce sunt eclipsele de Soare şi eclipsele de Lună?

  • Ce sunt sateliţii artificiali şi de ce sunt ei importanţi pentru civilizaţia actuală?

  • În final vom vorbi de timp şi de stele, galaxii, nebuloase, supernove, pulsari şi găuri negre, mergând împreună, pas cu pas, spre limitele cunoaşterii ştiinţifice.

Corpuri cereşti şi obiecte cereşti; unităţi de măsură folosite în astronomie

Corpurile cereşti sunt formate din materie aflată în stare solidă, gazoasă sau plasmă. Ele pot fi individualizate prin caracteristicile lor, prin limite bine definite şi prin poziţia lor bine determinată în raport cu un punct de observare aflat de obicei, pe Pământ.

Din această primă categorie fac parte stelele, planetele, sateliţii, asteroizii şi meteoriţii.

Obiectele cereşti sunt o categorie mai largă, care include corpurile cereşti. Obiectele cereşti pot fi formate dintr-un ansamblu de corpuri cereşti aflate într-o relativă apropiere şi interdependenţa.

Spre deosebire de corpurile cereşti, obiectele cereşti nu sunt întotdeauna bine delimitate în spaţiu şi nici nu au întotdeauna o structură omogenă.

Din cea de a doua categorie fac parte sistemele stelare, stelele duble, roiurile stelare, centurile de radiaţii sau asteroizi, norii de praf interstelar, galaxiile şi grupurile de galaxii.

( Continuarea articolului pe saitul UNAWE Romania: dati click aici )


Read more!

UNAWE si Universul Copiilor

Am aflat recent de existenta unei organizatii transfrontaliere care are ca scop popularizarea astronomiei in randurile celor mici. Organizatia are 2 obiective majore:
  • Atragerea celor mici spre cunoasterea stiintifica a mediului inconjurator
  • Familiarizarea copiilor cu notiuni elementare de astronomie

Numele organizatiei, UNIVERSE AWARENESS (Cunoasterea si intelegerea Universului) sintetizeaza chiar scopul activitatilor desfasurate in cadrul organizatiei. Amploarea actiunii este reflectata de urmatoarele date:

  • 38 organizatii nationale participante
  • mai mult de 400 educatori angrenati in desfasurarea proiectului
  • de la infiintare pana in 2011, 203 cadre didactice au primit indrumari din partea organizatiei
  • copii participanti la actiuni coordonate de UNAWE, pana in 2011: 802

Ideea implementării programului internaţional UNAWE in Romania a apărut la începutul anului 2009, din dorinţa de a face cunoscute noţiunile de astronomie copiilor care doresc să afle mai multe despre acest domeniu. Un grup de tineri entuziasti, sprijiniti de Astroclubul Bucuresti s-au implicat in actiuni de popularizare a Astronomiei in randul copiilor.

Iata de ce, fiind intrebat de cei care au initiat implementarea proiectului in Romania daca vreau sa ma implic, am raspuns afirmativ. Intr-o prima etapa, voi scrie, pe intelesul celor mici sau a celor neinitiati intainele Universului, un ciclu de articole care sa le asigure accesul la notiunile de baza ale Astronomiei. Aceste articole vor aparea pe scurt si pe acest blog, varianta completa putand fi citita pe saitul UNAWE Romania.

Va astept la curs!


Read more!

Monday, January 9, 2012

Halou in jurul discului aparent al Lunii la inceput de ianuarie

In seara zilei de 6 ianuarie 2012 pe cerul Clujului a aparut un fenomen meteorologic interesant. In jurul discului aparent al Lunii s-a format un inel luminos, un halou. Ca de obicei, am avut la mine aparatul de fotografiat. L-am instalat pe trepied, am facut setarile necesare pentru fotografiere nocturna si am obtinut cateva clisee reusite. Puteti vedea, mai jos, unul din cliseele realizate in centrul Clujului. Liniile oblice care apar pe cliseu sunt linii de alimentare a iluminatului public.

Halou in jurul discului aparent al Lunii. Dati clik pe imagine pentru a vedea detalii (foto: Paul Dolea)

Aparitia unui cerc luminos in jurul discului aparent al Lunii sau al Soarelui este un fenomen optic de refractie a luminii prin miliarde de cristale mici de gheata de forma unor prisme hexagonale regulate, aflate in nori Cirrus ( la peste 5000m deasupra solului). Pe doua din fetele laterale ale prismei, neparalele si nealaturate, se produce o dubla refractie datorita careia fasciculul practic paralel al razelor de luna este deviat cu un unghi de aproximativ 22 grade. Un observator aflat la sol va vedea, sub un unghi de 2x22 grade, un cerc luminos in jurul discului aparent al Lunii (sau al Soarelui).

Desigur ca multitudinea de cristale de gheata din norii Cirrus au orientari diferite dar cele care au o orientare perpendiculara pe directia razelor de luna vor crea efectul optic de halou. Un alt observator, aflat in alt punct de observare, va beneficia de refractia luminii pe o alta multime de cristale, vazand un "alt halou".



Read more!

Terorismul...astral

In editia electronica a postului Realitatea a fost publicat, intr-una din zilele trecute, un articol cu titlul: Altă APOCALIPSĂ? Planeta Zeilor s-ar putea ciocni de Pământ, articol pe care-l gasiti aici

Atras de titlul incitant am citit articolul si am trimis si un comentariu la articol care, nu stiu de ce, nu a fost publicat. Reproduc mai jos comentariul meu:

Domnilor redactori, un asa amestec de baliverne nu am mai citit de mult timp. Eris este o planeta pitica, la marginea Sistemului Solar. Fiind atat de departe nu are cum sa ajunga pana pe 21decembrie 2012 la "intalnirea cu Pamantul".

Se stie de mult timp ca polii magnetici ai Pamantului se deplaseaza, nu-i o noutate si nu-i nici un pericol deoareca deplasarea este foarte lenta. Pamantul nu e "hopa Mitica" sa-si schimbe polii cand vor ziaristii...

Intr-adevar, daca prin absurd, ar disparea campul magnetic terestru, viata pe Pamant ar fi pusa in pericol, dar, deocamdata, nici vorba de asa ceva. Modificarile la scara planetara, la scara Sistemului Solar si a Galaxiei nu apar de la o zi la alta.

Istoricii afirma ca, de la inceputurile civilizatiei si pana in Evul Mediu, samanii, vracii si preotii ingrozeau plebea cu prevestiri apocaliptice si mii de pericole virtuale. Cu toate ca pe vremea aceea nu existau tratate de psihologie, puterea stia ca psihoza accentueaza obedienta.

Analiza cat de cat stiintifica a fenomenelor geofizice (intr-un cadru mai larg, popularizarea stiintei in randul maselor) ar fi mai benefica pentru civilizatie. Macar "terorismul astral" sa fie diminuat, ca anihilarea celui economic nu este la indemana oamenilor de stiinta, oricat de bine ar fi ei pregatiti.


Read more!